Misterul existenței

Dedic acest articol prietenilor mei ce trec prin diverse încercări ale vieții, viață deopotrivă blândă și crudă, un pocal dulce și amar cu venin și nectar la un loc.

Aș vrea să ne oprim puțin și să reflectăm o secundă, privind dincolo de lumea noastră imediată, privind așa cum ne sugera Stephen Hawking, spre stele. “Oricât de grea ar fi viaţa, întotdeauna putem face ceva să ne-o înfrumuseţăm. Priviţi stelele, în loc să vă uitaţi în jos.”

Prea ușor ne blestemăm viețile,  prea uităm de frumusețea măreției ce ne înconjoară din pricina unor considerente atât de meschine, numite probleme. La nivel macro, suntem atât de mărunți și nesemnificativi încât toate aceste preocupări ordinare ne fac să ne merităm condiția .

Când ne plângem nefericirea și ne urâm viețile, avem oare habar ce înlănțuire de miracole s-a produs pentru ca noi să existăm….pentru ca viața să fie posibilă….pentru ca ființa noastră plămădită din carne, sânge și praf de stele, să se nască !? Vă propun o scurtă incursiune în coincidențele cosmice ale destinului nostru.

Mai întâi s-a nascut Universul, pentru ca noi să ne exprimăm nemulțumirea, a fost necesară o întreagă desfășurare de forțe a substanțelor primordiale precum hidrogen, heliu , litiu responsabile cu producerea elementelor grele precum carbonul -baza întregii chimii organice și a formelor noastre de viață.  Aceste elemente grele au apărut în adevărate furnale numite stele . Nu era însa suficientă existența stelelor, dinamica acestora trebuia să permită unora dintre ele să explodeze și nu în orice fel, ci într-un fel în care elemente grele primordiale vieții să se răspândească în spațiu și să ajungă la noi . Pentru continuitate, legile naturii erau responsabile să dicteze ca resturile rămase din exploziile stelare să se condenseze în noi generații de stele înconjurate de planete ce încorporau elemente grele nou formate .

Fiecare verigă și eveniment la scară macro, a fost necesar apariției noastre.

Înainte ca noi să ne naștem, a trebuit să existe carbonul . Cum apare carbonul ?

Mai întâi stelele bătrâne acumulează heliu ( acesta este produs când două nuclee de hidrogen se ciocnesc și fuzionează) . Fuziunea este pentru stele modalitatea de a crea energia care ne încălzește.Apoi, doi atomi de heliu se pot de asemenea ciocni și fuziona formând beriliu. În cele din urmă beriliul fuzionează cu al treilea nucleu de heliu și așa….apare carbonul.

Se întâmplă uneori ca stelelor să li se termine hidrogenul iar miezul lor colapsează până când temperatura ajunge la 100 milioane de grade Kelvin. În aceste condiții nucleele se întâlnesc atât de des încât nucleele de beriuliu se ciocnesc cu nucleele de heliu înainte de dezintegrare, astfel pot fuziona iar în acel moment apare din nou carbonul.

Mai departe, pentru ca ființe precum oamenii să existe , carbonul a trebuit să se mute din interiorul stelelor, în momentul exploziilor ca supernove, în planetele formate în urma condesării acestora. Deci, altfel spus, planetele există doar pentru ca stelele pot exploda, în urma exploziei se produce condensul și apoi se creaza planeta, carbonul nostru trecând de la miezul fierbinte al stelei, la universul liniștit al planetei.

Universul este guvernat de 4 forțe ce ne condiționează viața cu precizia unui ceas elvețian : Gravitația, Forța Electromagnetică, Forța nucleară slabă și Forța nucleară tare.

Fiecare dintre ele sunt fin reglate  și dacă lucrurile ar fi stat altfel în ceea ce le privește fie și cu o difernța de un strănut, nimic nu ar mai fi existat.

De exemplu daca Forța nucleară slabă ( aceasta explică radioactivitatea și joacă un rol esențial în formarea elementelor în stele ) ar fi fost mult mai slabă decât este, tot hidrogenul s-ar fi transformat în heliu, deci adio stele normale, dacă în schimb era mai tare, în exploziile supernovelor, învelișul acestora n-ar mai fi expulzat iar spațiul interstelar nu ar mai fi fost însămânțat cu elemente grele ( carbon) esențiale pentru ca viața să se dezvolte.

Daca protonii ar fi cu 0,2% mai grei, aceștia s-ar dezintegra în neutroni, destabilizând atomii ( atomul este cărămida din care tot ceea ne înconjoară, inclusiv noi, este construit)

Un alt exemplu de luat în considerare este forța gravitațională, dacă o planetă trebuie să se afle timp de câteva sute de milioane de ani pe o orbită stabilă pentru ca viața să evolueze pe ea, numărul dimensiunilor spațiale ( vorbim despre lungime, lățime și înălțime, da!?)  este în strânsă legatură cu existența noastră. Conform legii gravitației, orbitele eliptice stabile sunt posibile doar în spațiul cu trei dimensiuni, orbitele circulare sunt posibile și în alte dimensiuni, dar acelea sunt instabile.Să vă explic, în oricare alt număr de dimensiuni spațiale decât trei, cea mai mică pertubație, cum ar fi atracția altor planete, ar putea scoate planeta de pe orbita ei circulară, făcând-o să se prăbușească în spirală spre Soare sau să se îndepărteze, așa că fie am arde, fie am îngheța.  În mai mult de trei dimensiuni forța gravitațională scade vertiginos, Soarele nu ar mai putea exista în stare stabilă astfel încât presiunea internă să echilibreze atracția gravitațională. El fie s-ar dezintegra, fie ar colapsa într-o gaură neagră.

În plus, ne aflăm într-un sistem solar cu un singur Soare, dacă ne aflam într-un sistem solar cu mai multe stele ( aproape jumătate din stelele de pe cer aparțin unor astfel de sisteme) viața noastră nu ar fi fost posibilă.

Să vă mai spun și că orbita Pământului este aproape circulară iar asta este iar un mare noroc, dacă lucrurile stăteau diferit, oceanele noastre ar fi fiert când ne aflam aproape de Soare și ar fi înghețat când ne îndepărtam, în plus ne aflăm la distanța perfectă vis-a-vis de masa Soarelui nostru, fix cât temperaturile să favorizeze apa lichidă.

Ce șanse, statistic vorbind am avut să existăm!? Prin ce concurs de împrejurări, străbunii noștri s-au întâlnit și i-au conceput pe fii lor care la rândul lor s-au întâlnit pentru a concepe generații de strămoși, pentru ca în final bunicii nostri să aibă povestea lor din care s-au născut părinții nostri ce ne-au născut pe noi .

Așadar, haideți să lăsăm la o parte subiectele omenești precum minciună, înșelăciune, invidie, gelozie, zgârcenie, orgoliu, aroganță, violență, agresivitate, indolență, nepăsare, ignoranță și să ne eliberăm de ele înțelegând cel mai frumos dar pe care l-am primit, numit viață, prea multe stele au explodat, prea multă iubire s-a consumat și prea multe inimi au bătut pentru ca noi să ne fi născut .

Și nu, nu sunt eu atât de deșteaptă încât să vă fi redat atât de coerent partea științifică a articolului, Stephen Hawking a făcut-o, în cartea sa numită “Marele Plan”, citiți-o și viața va fi mai frumoasă.

Cu drag de știintă,

Andreea M. Stoica

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s